Dintre formele de manifestare ale spiritului gregar, autodefinirea indivizilor prin apartenenţa la o naţiune este una dintre cele mai misterioase. Dacă încercăm să găsim liantul sau elementele care-i animă şi îi uneşte în spirit pe oameni pentru a se identifica cu ceea ce numim naţiune, ne găsim condamnaţi la soluţii emoţionale, caracterizate mai degrabă prin efemere vociferări semidocte decât eterne şi ineluctabile alterităţi. Limba, tradiţia, obiceiurile cotidiene, istoria neamului sunt fiecare în parte argumente pe care ni le-am asumat în virtutea repetiţiei lor de către părinţi, profesori, în cărţile pe care le-am citit sau în emisunile radio-TV. Dacă vom coborî însă din sfera discursului nu putem să nu ne lovim de evidenţa lipsei de fond pe care se spijină aproape-sanctificatul concept de naţiune. Limba o vorbim din ce în ce mai prost … Read entire article »