Xpol » Activism, Economie, Featured, Fron Page, Social, Societate » Sustenabilitate de dragul…PR-ului (Fără patimă, despre (C)SR)
Sustenabilitate de dragul…PR-ului (Fără patimă, despre (C)SR)
Un principiu fundamental din medicină spune Mai intâi, nu face rău! (Primum non nocere). O să mă întrebați: “Bine, bine, dar ce legatură are cu responsabilitatea socială, corporatistă sau nu?”
Voi incerca să explic unde văd eu legatura fundamentală între acest principiu medical și (C)SR-ul atât de analizat și reglementat în ultima vreme (CE a dat publicității la finalul anului trecut recomandările sale privind CSR-ul în ultima variantă a strategiei pentru 2011-2014, precum și o noua definiție).
Într-un articol scris de Dr. Wayne Visser, Exposing the CSR Pretenders se arată că, de pildă, British Petroleum, conform unui raport din 2008, investește 4% din bugetul său de cercetare pentru dezvoltarea de proiecte privind energia alternativă, procent care se află în scădere de atunci. Mai mult, în anul 2000, aceeași companie a investit șapte milioane de dolari pentru dezvoltarea brand-ului ‘Beyond Petroleum’ Helios și 25 de milioane de dolari pentru campania de rebranding. Diferența vorbeste de la sine în privința responsabilității sociale a companiei!
Despre același British Petroleum, Greenpeace a reușit să adune informații conform cărora 93% ($20 mld.) din fondul de cercetare merge către dezvoltarea extracției de petrol și gaz. Energia alternativă primește restul de 7% : dezvoltarea tehnologiei legate de energia solară 1,39%, energia eoliană 2,79%, iar biocombustibilul 2,79%.
Cea mai recentă definiție lansată de Comisia Europeana vede CSR-ul drept “responsabilitatea companiilor în ceea ce privește impactul lor (business-ului lor) asupra societății”. Mai mult, o companie ar trebui să integreze în strategia sa de afaceri toate aspectele legate de social, mediu, drepturile omului și ale consumatorului, astfel încât să ajungă să ofere valoare atât pentru acționari, cât și pentru celelate publicuri ale sale și pentru societate în general.
De asemenea, aceeași companie responsabilă social trebuie să aibă în vedere orice posibil impact negativ pe care l-ar putea avea asupra comunitatii, pe care are datoria să îl prevină și să îl înlăture/diminueze.
Dacă acceptăm fie doar aceste recomadări și definiția de mai sus ca fiind cuprinzătoare, vom vedea cum mari corporații, cu strategii de CSR mediatizate, planuri de CSR sau SD (sustainable development) publicate și programe de responsabilitate socială mult comunicate, uită (?!) că mai intâi ar trebui să privească în gradina proprie de unde incepe cu adevarat responsabilitatea socială.
La nivel individual, un exemplu corespondent: degeaba tu predici cu orice ocazie responsabilitatea socială personală și pozezi într-un guru al reciclării selective (de pildă!), iar acasă coșul tău de gunoi conține laolaltă plastic, hartie și deșeuri menajere.
Ce face o corporație însă cu grădina proprie? O ascunde în spatele unor investiții ce par importante, în programe de caritate sau donații. Un exemplu: ExxonMobil declară că a investit 237 de milioane de dolari în 2010 în programe de filantropie. Pare o sumă uriașă, nu-i așa? Dar dacă ați sți că veniturile companiei pentru 2010 s-au ridicat la 30,4 milioane miliarde de dolari, vi s-ar mai părea la fel de mare? Înseamnă doar 0,78% din cât a câștigat în acel an. Și încă ceva: prioritățile programelor caritabile ale ExxonMobil sunt ExxonMobil Women’s Economic Opportunity Initiative, ExxonMobil Math and Science Initiative și ExxonMobil Malaria Initiative. Interesant cum mediul nu apare nicăieri.
Al doilea exemplu: compania Monsanto, liderul pe piața americană a producătorilor de semințe modificate genetic, a reușit, în anii 90, introducerea acestei tehnologii pe piețele în dezvoltare din Europa, Brazilia și India, în timp de ce departamentul de CSR al companiei inițiase dezbateri cu ONG-uri internaționale pe tema eticii vânzării acestui tip de semințe în țările în curs de dezvoltare. Demersul de afaceri al companiei o dată făcut public, au urmat proteste ale ONG-urilor, arderea campurilor cu bumbac ale companiei și boicotarea produselor acesteia. Organizații precum Grameen (fondata de Dr. Muhammad Yunus) și CARE (importanta organizație umanitară care luptă contra săraciei la nivel global) au încetat orice colaborare cu Monsanto și au anulat proiectele de colaborare comunitara în Bangladesh, Tanzania și India.
Pantofii TOMS, binecunoscuți pe piețele vestice, promoveaza un model de responsabiltate foarte cunoscut în business – BOGO, “Buy One, Give One” (Cumperi unul, primești unul).
Compania declară că acest model a devenit o mișcare mondială, iar povestea nașterii acestei afaceri impresionează pana la lacrimi: CEO-ul Blake Mycoskie, în urma călătoriei sale în Argentina a fost mișcat de situația copiiilor săraci care nu puteau merge la școală fără pantofi. S-a hotărât să îi ajute și pe ei și pe alți copii săraci din țări precum Etiopia, Bangladesh, Haiti, Rwanda sau Guatemala și a pus pe picioare această afacere în care, pentru o pereche de pantofi cumparată, donează una unui copil sărac.
Totul pare frumos și împachetat precum un cadou de Crăciun, dar unde apar problemele? Răspunsul este simplu: o pereche de pantofi TOMS este cumparată în țările occidentale cu aproximativ 50 de dolari bucata, iar compania spune că va dona încă o pereche la fel (deci cu același preț). Numai că, ceea ce nu știe cumpăratorul occidental este ca o pereche identică costă în realitate undeva la jumătate din prețul pe care îl plătește. Asadar, el cumpără în realitate ambele perechi în aceiași bani, iar compania are profit de 100%. Mai mult, daca TOMS vine pe piață și așa saracă a oricărei țări africane și oferă pantofi gratis, neinvestind nimic în economia locală, oare cum poate asta să ajute dezvoltarea unei țări? Problemele reale ale unei țări precum Etiopia, așa cum le descrie un călător cu experiența în acest tip de comunități sunt legate de lipsa de igienă și de educație în păstrarea minimelor reguli de curățenie, nu neapărat în faptul că oamenii umblă desculți. Da, faptul că sunt desculți este o problemă pentru că nu respectă igiena, iar solul este infestat cu diverși paraziți. Dar dacă ar dispărea pericolul infectării, ar mai fi oare așa o problemă gravă lipsa pantofilor? Da, pentru TOMS, care ar pierde din profitul pe care îl face pe seama acestor piețe sărace.
Și exemplele ar putea continua cu domenii diverse precum producerea de țigări, producția auto, telecomunicații, prelucrarea materiilor prime etc.
Spuneam la inceput Primum non nocere. Un principiu subiacent oricarei definiții de (C)SR și de care ar trebui să țina cont orice individ sau companie responsabil(ă) social. Pentru că, altfel, nu mai vorbim de responsabiltate socială, ci de ascundere a unor efecte nocive ale unei afaceri sub rochia frumos drapată și mirosind a parfum de iasomie (dacă e să fim “green”) a unor programe caritabile, numite cu emfază CSR.
Popularity: 49%
Te-ar putea interesa si:
Cine se implică în proiecte de CSR în Romania lui ...
Who is involved in CSR projects in Romania's 2010?...
Strategia de CSR a unei companii, o dată stabilită...
Filed under: Activism, Economie, Featured, Fron Page, Social, Societate · Tags: corporate social repsonsability, CSR, ISR
10 Responses to "Sustenabilitate de dragul…PR-ului (Fără patimă, despre (C)SR)"
Leave a Reply
English
Română
“Un exemplu: ExxonMobil declară că a investit 237 de milioane de dolari în 2010 în programe de filantropie. Pare o sumă uriașă, nu-i așa? Dar dacă ați sți că veniturile companiei pentru 2010 s-au ridicat la 30,04 milioane de dolari, vi s-ar mai părea la fel de mare?”
Ceva nu e in regula …… daca au avut venituri de 30.04 milioane dolari nu aveau cum sa investeasca 237 milioane in filantropie…
Mulțumesc, am corectat. Era vorba de 30,4 miliarde.
Bun, bun. Imi place. Pacat ca nu schimba nimic, dar e bine sa-i stim, oricum.
Din fericire companii ca si BP, Exxon sau Monsanto se afla rareori in portofoliile asa-zisilor “investitori responsabili”. Pe de alta parte, acestia exercita presiuni asupra companiilor pentru a le determina sa isi imbunatateasca felul in care opereaza. Nu in ultimul rand, sectorul de petrol si gaze e coplesit de exemple negative, el asa ca nu cred ca trebuie sa minimalizam eforturile companiilor de a investi in energii regenerabile sau solutii alternative. Trebuie doar sa ne pastram ochii deschisi si sa facem diferenta intre asa numitul “greenwashing” si actiunile efective care rezulta din strategiile lor de responsabilitate colectiva.
@Dana Pop: In trista postura te afli: sa nu poti sa-ti depasesti conditia impusa de ceea ce faci (sunt aproape convins ca esti din zone gen PR sau CSR) nici macar cand te afli intr-o zona prin definitie a liberei exprimari, cum este mediul virtual. Va sa zica cele de mai sus sunt niste exceptii, care i-au sarit in ochi unui orb, cand in lumea reala, a celor cu “ochii deschisi” (din care faci si tu parte), actionarii si membrii board-urilor din marile companii abia daca pot inchide ochii noaptea gandindu-se daca actioneaza sau nu responsabil. Inteleg ca “maximizarea profitului” (chestia aia care sta la baza capitalismului) a devenit un fel de apendice al noii viziuni de actiune economica ce ni se arata ca o adevarata schimbare la fata a companiilor. Sa traiesti! Si fie doar ca naivitatea (sau speranta) sa te fi determinat sa scrii randurile astea.
P.S. Vad cate unul care le mai da bine din pix (ma rog, taste) si cred ca mai exista o speranta. Apoi ma lovesc de un comentariu care ma face sa ma retrag la solarul meu cu rosii si castraveti si sa ma zgaiesc, band o tuica, la sfarsitul lumii – stii tu, lumea cu apa de baut la robinet, cu aer curat, cu zapada …
Imi pare rau sa vad ca nu se poate purta o discutie civilizata, fara sa recurgem la atacuri la persoana. Stimate d-le Danciu, te inseli, nu lucrez nici in domeniul PR nici in CSR, ci lucrez cu investitori. Adica prefer sa nu fug intr-un solar cu rosii si castraveti ci sa contribui (minuscul) la directionarea banilor investitorilor catre companii care nu se rezuma la “maximizarea profitului”. Poate articolul de mai jos te va face sa intelegi mai bine pozitia mea:
http://www.ipe.com/news/abp-divests-from-walmart-petrochina-over-violation-of-un-principles_43571.php
Nu am contestat ca majoritatea campaniilor de CSR sunt doar strategii de PR. Voi elimina din start partea cu donatiile, pentru ca din punctul meu de vedere asta nu inseamna CSR. E doar o metoda de a scapa de niste taxe. Dar daca ne gandim ca la nivel mondial doar undeva la 10-12% din energia folosita provine din surse regenerabile, nu cred ca BP sta chiar asa de rau. A nu se intelege ca le iau partea, au facut greseli impardonabile si trag oricum ponoasele. Dar ar fi infantil sa ne gandim ca atata timp cat mai exista resurse de petrol si gaze companiile le vor ignora si se vor concentra pe productia de energie regenerabila.
In alta ordine de idei, companiile enumerate de mine nu sunt niste exceptii, sunt din pacate (aproape) regula. Si daca survin schimbari, nu sunt cu siguranta datorate dorintei companiilor de a face bine, ci sunt datorate presiunilor externe (shareholders, investitori, legislatie, etc). Ce spuneam eu e ca lucrurile stau oricum mai bine decat acum 10 ani de exemplu, si ca ar trebui, (cu naivitate) sa speram ca se vor imbunatati si pe viitor.
@Dana Pop: Sensibili mai sunt oamenii azi … Am sa citesc mesajul tau printre randuri si am sa incerc sa identific anumite, spun eu, lucruri care nu se vad la prima vedere.
1. Ai dreptate, petrol mai este si, orice s-ar spune, va mai fi (iar din ce spune postul asta, BP nu se sinchiseste ca n-ar mai fi, de-aia se intereseaza asa de putin de alte tehnologii). Dar si daca ar fi pana la sfarsitul Pamantului, asta nu reprezinta un argument pentru a persista, relaxat, in acelasi retrograd mod de a exploata fara sa ne pese de efectele perverse. Acei doar 10-12% de care vorbesti tu (sunt mai putini, apropos) sunt un rezultat al acestei nepasari generalizate.
2. Nu inteleg cum reusesti sa faci distinctia intre companie si shareholdersi (actionari, nu?), considerandu-i externi. Cum nu inteleg cum e cu investitiile care ar pune presiune din extern – ne imaginam un investitor care la incheierea unui contract baban ar zice “Cat castig? 10 mld. dolari? Dar “eco” esti? Nu? A, pai nu facem bussiness-ul atunci …”. Cat priveste legiuitorul … vezi cazul Rosia Montana (nu ma refer la partea eco, ci la responsabilitate in general – in cazul de fata un popor tras in piept de legiuitor in cardasie cu o corporatie).
3. Asta cu “mai bine decat acum 10 ani” … ia te uita tu pe rapoartele de calitate a vietii din perspectiva mediului si sa vezi cam cat reprezinta contributia reala, masurata in rezultate, a noilor politici de responsabilitate si mai ales, cam ce sanse sunt ca ele sa aiba vreun efect real – chiar dublate de la an la an. Astept un titlu in urmatorii 50 de ani de genul “cantitatea de CO si CO2 a scazut cu 0,0000005% in ultimii 5 ani”. Eu cred ca apuc vremurile alea, ca mananc din gradina, mulg si tai animalul din cotet (da, nu-s foarte eco, stiu …), beau apa din fantana …
@Dana Pop: Si uite si raportul asta, unde vei vedea, pe ultima pagina, cam unde este PetroChina in topul mondial al companiilor privind controlul pe care il exercita in economia mondiala (http://www.infocon.ro/wp-content/uploads/2011/08/The-network-of-global-corporate-control.pdf). Sa vezi ce o sa mai planga si o sa mai sufere in urma retragerii insvestitiilor ABP …
@Dana Pop & Iulian Danciu: Fara a-mi fi dorit sa creez dispute atat de aprige, articolul meu exprima o opinie bazata pe niste date reale, financiare, fiind o analiza care nu si-a dorit in niciun moment sa cuprinda toate tendintele din zona CSR.
As zice ca optimismul nu prea mai are ce sa caute in contextul actual pentru ca, in ultima vreme, se pare ca tot mai multe companii isi inchid departamentele de CSR/SRI (Socially responsible Investment) http://www.linkedin.com/groups/SRI-CSR-on-downward-slide-59299.S.88306122?view=&srchtype=discussedNews&gid=59299&item=88306122&type=member&trk=eml-anet_dig-b_pd-ttl-cn&ut=3EopvPIgEphl41
Un articol pertinent si in ton cu realitatea. Despre scandalul Victoria Secret mai multe aici, pornind tot de la ideea ta, Gabriela:
http://www.mediafax.ro/life-inedit/socant-casa-victoria-s-secret-acuzata-de-exploatarea-copiilor-africani-9067590
Am vazut materialul pe Bloomberg pur intamplator si m-a infiorat povestea fetei din Africa.