Strategia vulnerabilităţii

Strategia Naţională de Apărare, document emanat de către CSAŢ, a stârnit critici prin referirea la adresa presei, pe care o defineşte drept o vulnerabilitate prin potenţialul său de a lansa campanii orientate împotriva instituţiilor statului.

Motivaţia unei atari specificaţii nu o reprezintă numai potenţialiatatea unor asemenea campanii, ci se referă la una în plină desfăşurare, conform analizei comparative calitative a conţinutului emisiunilor de radio şi televiziune în perioadele  2001-2004 şi 2009-2010, aşa cum subliniază dl Prim Ministru Emil Boc (nu ştim însă cine a realizat această cercetare şi nici un raport în acest sens nu există).

Confuzia pe care o face dl Emil Boc, alături de Preşedintele României şi Şeful CSAŢ, dl. Traian Băsescu, constă în identificarea persoanelor cu instituţiile pe care le reprezintă. Dacă în perioada 2009-2010 putem fi de acord că media a avut în general o atitudine critică la adresa membrilor diverselor instituţii ale statului, asta nu înseamnă că au fost criticate instituţiile în sine. Dacă emisiunile şi articolele din presă au emis atacuri, uneori virulente,  împotriva deciziilor fie arbitrare, fie rezultat al incompetenţei persoanelor aşezate în diferite funcţii politice şi administrative, asta nu înseamnă că au denigrat instutuţiile statului. Această suprapunere nu poate fi decât rodul unei minţi care confundă instituţia cu persoanele ce o servesc, viziune specifică, oricât ar suna de improbabil azi sau a găselniţă panicardă, sistemelor politice autoritariste sau dictatoriale.

Domnii Boc şi Băsescu, dacă vor să îşi susţină ideea campaniilor de presă orientate împotriva instituţiilor statului, ar trebui să identifice trusturile de presă  sau jurnaliştii care în mod vădit susţin distrugerea sau eliminarea unor atari instituţii. Or, dacă ne gândim bine, avem cel puţin două cazuri când, reprezentanţi ai instituţiilor statulului au trecut pe linei moartă două alte instituţii: ANI şi CNSAS. Avem astfel cel puţin două cazuri în care, dacă ne amintim, presa a susţinut cele două instituţii împotriva curentului de opinie din rândurile celor care reprezintă (şi nu “sunt”) statul.

Interesant este că deocamdată nu am văzut în presă o comparaţie între Stategia noastră şi strategiile altor ţări. Este presa luată în considerare în cadrul strategiilor de apărare ale altor state? Da, face, iar un bun exemplu îl constituie Programul privind Tendinţele Strategice 2007-2036 realizat de către Centrul de Dezvoltare, Teorii şi Doctrine al Ministerului Apărării al Marii Britanii. Ei bine, englezii s-au gândit şi ei la potenţialul malefic pe care îl are presa, dat fiind că în permanenţă există grupuri sau persoane interesate să acapareze agenda publică din raţiuni comerciale, politice sau personale.

Interesant este că acelaşi document face o referire foarte amplă referitoare la încercările statelor şi guvernelor de a-şi subordona presa. Astfel, Centrul atrage atenţia asupra regimurilor şi structurilor de putere care vor căuta să influenţeze percepţiile şi să limiteze libertatea de acţiune a oponenţilor politici şi a liderilor de opinie. Acest din urmă aspect însă nu a fost luat în considerare de către CSAŢ.

Popularity: 13%

Te-ar putea interesa si: