Un UDMR oriental

Irak-ul şi-a votat parlamentarii şi, aşa cum stă bine unei ţări democratice, rezultatul nu a conferit nici unuia dintre partide o majoritate parlamentară. Astfel că au început negocierile în vederea creării alianţelor, fiecare dintre principalele două formaţiuni politice, Alianţa Statului de Drept şi Blocul Naţional Irakian, care nu au depăşit fiecare 28%, privesc către foşti aliaţi conjuncturali ori către inamici pe care şi i-ar dori, tot circumstanţial, prieteni.

Alianţa Statului de Drept, uniune şiită creată în jurul partidului Dawa al actualului prim-ministru Nuri al-Maliki, a fost devansată cu doar două locuri de către Blocul Naţional Irakian, formaţiunea trans-sectariană a fostului prim-ministrau Iyad Allawi, supranumită Iraqia, care aduce laolaltă şiiţi şi suniţi.

Către cine privesc? Cine sunt cei care i-ar putea încorona, acceptând un loc doi sau trei într-o viitoare alianţă? În oricare dintre combinaţiile posibile pentru crearea unei majorităţi, cel puţin încă două formaţiuni sunt necesare (exceptând, bineînţeles, cazul unei înţelegeri între cele două partide fruntaşe).

Alianţa Kurzilor este o formaţiune incomodă pentru oricare dintre cele două partide, scopul acesteia fiind independenţa Kurdistan-ului faţă de Irak, dar probabil că o veche vorbă arabă spune că trebuie te faci frate cu Şeitan (scuze domnule ministru) ca să treci puntea.  Kurzii  se află astfel implicit în cărţi, aşa cum s-au aflat şi în 2005 când au devenit aliaţi ai Alianţei Irakul Unit (UIA) al cărei urmaş este Alianţa Statului de Drept.  Într-adevăr Alianţa Kurzilor nu este suficientă pentru a crea o majoritate, dar este indispensabilă. Astfel că pentru un full mai e nevoie de încă o formaţiune, iar aceasta este uşor de intuit: Alianţa Naţională Irakiană (INA) a lui Moqtada al-Sadr.

INA  este însă la rândul său o uniune între două partide, al lui al-Sadr, care este şi liderul alianţei, şi Supremul Consiuliu Islamic Irakian al lui Ammar al-Hakim, iar în cazul unei dezmembrări a INA, oricare dintre cele două ar putea aduce, alături de Alianţa Kurzilor, suficienţi parlamentari care să permită crearea unei majorităţi de către  al-Maliki sau Allawi.

Ca şi Alianţa Kurzilor, Sadriştii au fost aliaţi ai Dawa, dar ţinând cont de prigoana pornită de al-Maliki împotriva Armatei lui Mahdi al cărei lider era al-Sadr, INA ar putea înclina mai degrabă către formaţiunea lui Allawi. Dacă nu cumva, în numele puterii, Alianţa Statului de Drept nu îl va mazili pe al-Maliki…

Dar discursul anti-american al lui al-Sadr şi apropierea sa de Iran (în curând va deveni Ayatollah), nu îl face un partener cu care vreunul dintre cele două partide s-ar putea mândri. Pe de altă parte suniţii lui Allawi ar fi total împotriva unei apropieri de Iran.
Şi mă gândesc din nou la al-Hakim care este declarat pro-al-Maliki…

Al-Maliki îmi pare că va continua cu un al doilea mandat de prim-ministru. Alături de kurzi şi INA – împreunat sau despreunat.

P.S. Americanii au o vorbă: Nu schimba caii în mijlocul râului. Şi mai vin 30.000. Sau au venit deja?

Popularity: 23%

Te-ar putea interesa si: