Ideologie şi consumism

Era consumismului este declarată de mulţi drept cea în care ideologiile vor muri. Cu alte cuvinte, preocupările fundamentale şi idealurile omului vor fi orientate funciar către o singură direcţie: acumularea de bunuri.

Înlocuirea unei nevoi de ordin psihologic – aceea de a crea şi de a lupta pentru idei – este astfel înlocuită cu nevoia materială. Prin urmare, timpurile prezente aduc nu doar negarea, dar şi cultivarea ideii negării dualităţii entităţii umane, trup – minte.
Însă, dorinţa şi lupta în sine pentru a avea sau de a folosi ceva, respectiv confortul dat de satisfacerea acestei dorinţe, este tot o manifestare de ordin psihic. Astfel materialismul poate fi privit drept o paradigmă care reuşeşte să conjuge cele două laturi în care este scindată fiinţa umană. În definitiv nu este suprimată caracteristica esenţială a omului de a crede şi a lupta pentru ceva. Unidirecţionarea energiilor  individului poate constitui astfel baza unui curs evolutiv al umanităţii din care se elimină conflictele susţinute pe inconsistenţa ideilor ce stau la baza idealurilor care, teleologic, sunt mai degrabă de ordin material: bunăstare, avuţie etc.

Astfel, la prima vedere, moartea ideologiilor şi supremaţia consumismului reprezintă un eveniment de dorit. Situaţia  pe care nu o luăm în calcul însă este dată de dispariţia, o dată cu ideologiile, a acelor norme axiologice care orientează orice luptă. A fi doar pentru a avea elimină discutarea mjloacelor. Nu se mai pune problema cum vei dobândi, pentru că un cum trebuie să se raporteze la alt cum. Ori raportarea nu există decât în condiţiile existenţei mai multor concepţii la care să aderi.

Moartea ideologilor poate să însemne astfel înlocuirea lui cum cu cât. Calitativul moare, cantitativul câştigă.