De-a curmezişul Europei

Grupul EFD – Europa Libertății și Democrației – coagulează o importantă partea a extremei drepte din Parlamentul European. Astfel, din cele 32 de locuri ale EFD, 16 aparţin naţionaliştilor şi euroscepticilor.
Cu o platformă politică ce pune accentul pe suveranitatea statelor naţionale, EFD opune ideii de centralizare şi birocratizare a Europei prin crearea unei entităţi suprastatatale, conceptul de cooperare între Statele Naţiuni.
Cu un discurs prin excelenţă populist – voinţa individuală a popoarelor este singura în măsură să decidă asupra tratatelor şi politicilor privind integrarea europeană, naţiunile au dreptul de a-şi întări propriile valori culturale, religioase, tradiţionale şi istorice, concomitent cu securizarea graniţelor statatale – EFD s-a remarcat în special prin critica adusă Tratatului de la Lisabona.

În urma alegerilor din 2009, cu circa 39 de locuri în Parlamentul European, partidele etichetate ca de extremă-dreapta reprezintă  5,3% din totalul euoparlamentarilor. Creşterea cu  3% faţă de alegerile din 2004 a numărului de locruri câştigate de naţionalişti şi eurosceptici a implicat prezentarea  rezultatele din 2009 drept o victorie a extremei drepte.
Cauze principale ale acestei ascensiuni au fost considerate criza economică şi slaba prezenţă la vot.
Astfel, pe fondul nemulţumirilor create de politicile de austeritate impuse de criza economică, creşterea ratei de şomaj şi scăderea nivelului de trai au creat un front deschis discursurilor naţionaliste şi, nu de puţine ori xenofobe, anti-imigrante, anti-semite şi anti-musulmane.
Rata de participare scăzută (43 %) nu pare să prezinte o descreştere semnificativă faţă de 2004 (45,5%),  iar câştigarea unor locuri în PE de către partidele de extremă dreaptă nu este dependentă de prezenţa la vot.
Astfel, în 7 din 14 ţări care au obţinut locuri PE pentru extrema-dreaptă s-a înregistrat o creştere sau o constanţă a prezenţei la vot, unele dintre acestea obţinând chiar mai multe manadate sau trimiţând primul extremist în parlament: Danemarca, Finlanda, Marea Britanie. Pe de altă parte, în unele ţări care au înregistrat o scădere a prezenţei la vot, partidele de extremă dreapta au înregistrat eşecuri semnificative: Franţa, Belgia, Polonia, Bulgaria.

În ciuda statutului său care respinge în mod explicit atitudinile discriminatoare, anti-semite ori xenofobe, jumătate dintre membrii EFD reprezintă formaţiuni politice care şi-au câştigat locul în PE tocmai cu astfel de discursuri.
Declaraţia lui Nikki Sinclaire privind “viziunile extremiste” ale unora dintre colegii săi din grupul EFD, declaraţie care  i-a atras eliminarea din UKIP – Partidul pentru Independenţa Regatului Unit  care militează pentru ieşirea din UE a Marii Britanii – reprezintă un nou argument, pe lângă cel statistic, privind coagularea în Parlamentul European a unui puternic curent de extremă dreaptă, naţionalsit şi eurosceptic.  

Lipsa unei direcţii comune privind contracararea efectelor crizei economice – iar cazurile Greciei, Irlandei şi Spaniei reprezintă urgenţe în acest sens – precum şi incapacitatea de a crea o politică de integrare fără a leza sentimentele naţionale, va avea drept efect dezvoltarea mişcărilor de extremă dreaptă chiar în interiorul acelor instituţii al căror rol determinant îl constituie tocmai închegarea Uniunii.

Popularity: 26%

Te-ar putea interesa si: