Copişti bugetari

Statutul funcţionarului public, drepturile şi poziţionarea în cadrul grilei unice de salarizare, disponibilizările aşteptate în sectorul de stat sunt teme şi subiecte care inflamează presa şi discursurile politice cu o repetitivitate aproape matematică, odată cu votarea bugetului sau a rectificării acestuia, în preajma alegerilor de orice fel (preşedintele de scară, de exemplu) ori, pur şi simplu, atunci când un lider de sindicat îşi instrumentează o campanie de PR în vederea ocupării unei poziţii superioare.

De mult prea puţine ori (aş zice niciodată) se depăşeşte cadrul conceptual pentru a coborî puţin în lumea funcţionarului public real, cel pe care îl întâlneşti în primării, agenţii de stat, fisc. De asemenea, clasei funcţionarului public real nu îi aparţin fachirii abonaţi la înfierarea mediatică sistematică precum parlamentari, miniştrii, secretari de stat, înalţi magistraţi etc. Or subiectele care au ca temă aparatul administrativ sunt abordate aproape întotdeauna  din afară, ca şi cum discutând despre rotunjimea mingii ori cusăturile acesteia, ai avea pretenţia că discuţi despre strategii de joc footballistic. Mizând pe limitarea şi lipsa de instruire a cititorului/privitorului, articolele, ştirile sau talk-show-rile sunt centrate pe înghiţitori profesionişti/neruşinaţi de critici, lăsând impresia că, încă o dată, câinii de pază ai democraţiei şi-au făcut treaba. Da, însă doar faţă de patron: au mai adus nişte puncte de audienţă, fără a servi în mod real şi democraţia.

Funcţionarul care îngroaşă rândurile bugetarilor este cel de la care, în general, trebuie să ridici câte o hârtie (certificat, autorizaţie etc.). Iar pentru asta trebuie să aduci o mulţime de alte hârtii, declaraţii şi formulare, nu de puţine ori însoţite de o mulţime de copii şi… de un dosar cu şină. Iar toate aceste documente, dacă ai norocul să nu fie nevoie să le depui în mai multe birouri sau la mai multe ghişee, chiar dacă este vorba de aceleaşi hârtii, sunt înregistrate şi transcrise de mână în diverse registre şi documente.
Un exemplu ar fi înregistrarea unui copil şi, ca să complicăm puţin cazul, un copil născut în altă localitate/sector decât cel de reşedinţă a părinţilor.  De 5 zile am avut nevoie pentru a încheia cu succes operaţiunea “înregistrare bebeluş”, iar întreg cursul îl puţei citi în josul acestui articol (Castelul funcţionarului).

În întreg periplul nu am întâlnit un utilizator de calculator. Totul se face manual, se înregistrează, se îndosariază, se copiază şi se completează de mâna.
Nu sunt un anarhist care se opune birocraţiei, baza oricărei organizaţii, fie ea statală sau de alt tip (sau cel puţin nu în acest articol), dar ce am descris mai sus este un sistem birocratic (populat de bugetari) pentru care atribute precum ineficienţă sau lipsă de respect pentru cetăţeanul pe care îl serveşte sună prea slab pentru ceea ce trebuie să exprime.

Politicile de eficientizare a sistemului bugetar nu trebuie să înceapă cu disponibilizările, pentru că într-un sistem ca acesta, tot cetăţeanul ar avea de suferit: imaginaţi-vă ce ar însemna ca sarcina unuia sau a mai multor astfel de copişti bugetari să rămână în sarcina unuia singur. Avem în schimb nevoie de modernizarea acestui sistem bolnav pentru care mulţimea de bugetari este absolut necesară să funcţioneze ţinând seama că toate operaţiunile se desfăşoară cu aceleaşi instrumente pe care le utilizau şi romanii.
Astfel, odată cu modernizarea sistemului, disponibilizările de personal s-ar putea face conform unui calendar relaxat, astfel că piaţa forţei de muncă nu ar fi invadată brusc cu o masă de disponibilizaţi, ci treptat, putând astfel să îi absoarbă natural. Iar consecinţa secundă ar fi creşterea salariilor bugetarilor (astăzi, după calculele mele, 4 bugetari sunt angajaţi pentru a aface munca unuia singur şi, astfel,  plătiţi împătrit mai puţin fiecare dintre ei).
Trist este că probabil s-au raportat o mulţime de proiecte pentru modernizarea aparatului administrativ, iar fondurile s-au scurs în bugetele unora dintre fachirii de mai sus, fie ei baroni sau conţi locali.

Castelul funcţionarului local

Ziua 1, Ghişeul 1, Locaţia A. Îţi iei setul de hârtii (certificate de naştere şi căsătorie, CI-uri, declaraţie maternitate şi copii ale acestora) le depui pentru eliberarea certificatului de naştere. Într-un registru cu CNP-uri e scris de mână numele plodului.
Ziua 2, Ghişeul 1, Locaţia A. Primeşti certificatul de naştere – completat de mână de un copist.
Ghişeul 2, Locaţia A. Ridici negaţia  (dovadă că n-ai cerut alocaţia în localitatea respectivă) pe baza documentelor anterioare, plus noul certificat de naştere .
Ziua 3, Ghişeul 3, Locaţia B. Depui hârtiile de mai sus pentru eliberarea livretului de familie.
Ziua 4, Ghişeul 3, Locaţia B. Primeşti livretul de familie – completat, de asemenea, de mână de un alt copist.
Ziua 5. Ghişeul 4, Locaţia C. Însoţit de hârtiile de mai sus, plus un dosar cu şină, mergi la primăria localităţii de reşedinţă pentru obţinerea alocaţiei. Părinţii au de completat şi de semnat 3 formulare. Cum nu au venit împreună…
Ziua 6. Ghişeul 4, Locaţia C. Depui toate documentele, incluzând formularele. Rămâne să mai facă un drum şi mama (tatăl nu are competenţe aici) să ridice indemnizaţia de nou-născut şi trusoul…
Urmeaza apoi o alta zi (Ziua 7. Ghiseul 4, Locatia C), când vor fi depuse din nou documentele pe care le-am mai despus de câteva ori pâna acum plus adeverinta de salariu a mamicii, pentru primirea indemnizatiei de crestere a copilului.
Iar în ziua a 8-a s-au odihnit. Amen!

Popularity: 21%

Te-ar putea interesa si: