Caile Pierdute Romane

Candva, nu stiu precis cand, ne-am pierdut complet instinctul de natiune. Este o realitate, acceptata cu resemnare, ca nici conducatorii nu dau dovada priceperii lor in acest sens, nici opinia publica nu mai are putere de reactie.

In urma cu un secol si jumatate, la faurirea natiunii romane, au contribuit numeroase evenimente fericite, o elita politica bine pregatita si determinata, si o serie de lucrari cu valoare de simbol.

Episodul 1

Gara de Nord era ceva ce nu mai vazusem. Tineam strans in mana biletul de tren si trageam dupa mine rucsacul greu, facandu-mi loc, cu dificultate, prin valul de oameni si de bagaje. Mergeam acasa, primul din drumurile vietii de student, tot mai rare cu timpul. Acceleratul ce mergea pe directia Rosiori-Craiova-Petrosani-Simeria parea ca freamata, precum un cal strunit cu greu, pe masura ce oamenii se inghesuiau in vagoane (urca cate trei pe o scara, se catarau pe ferestre direct in compartimente). Calatoria era mai mult decat un drum. Ascultam  povestile necunoscutilor ce erau tovarasi de drum, priveam pe geam campia, dealurile, muntii, trecatorile, vaile. E pericoloso sporgersi.

Episodul 2

Mi-am luat masina. Fusesem acasa, iar acum eram pe drum sper Bucuresti. Treceam cu viteza redusa prin defileul incredibil al Vaii Jiului. Il aveam ca insotitor pe un unchi de-al meu, pe care urma sa il las pe drum, la tara. A inceput sa imi povesteasca despre vremurile din tinereta sa, atunci cand era flacau si fusese brigadier in echipele de muncitori care construisera calea ferata de la Targu-Jiu la Petrosani. Privea cu mandrie calea ferata suspendata, la cativa zeci de metri fata de sosea, intrand in tuneluri, apoi iesind din nou si traversand Jiul in cealalta parte.

Episodul 3

Intotdeauna mi-a placut gara din Sinaia. Sambata seara, in jurul orei 20, m-am prezentat la casa de bilete pentru a lua bilete la trenul de Cluj Napoca. Acesta urma sa ajunga la 20.10. Fusese o zi excelenta la munte, de care s-au bucurat din plin turistii veniti in week-end.

Dupa indelungi asteptari la casa de bilete (o femeie dorea sa afle diverse legaturi, pentru a doua zi, ca sa ajunga la Subcetate), cumparam biletele si intrebam, oarecum din reflex, la ce linie vine trenul. Vazusem deja, deasupra ghiseului, o hartie pe care scria cu litere de-o schioapa: “Biroul de Informatii se afla pe peron”. Raspunsul doamnei casier a fost insa mai degraba politicos: “nu se stie la ce linie, fiindca intarzie sigur”. Intreb: “cate minute?”. Se uita la mine, ma priveste in ochi pentru prima data de la inceputul dialogului, zice ca “vreo 20 minute, probabil”, apoi se intoarce plictisita la ecranul monitorului.

Evident curios, m-am dus sa caut pe peron Biroulde Informatii. Inutil de mentionat ca acesta era complet in bezna, in spatele unei usi ferecate cu doua lacate. Singura informatie ce putea fi gasita pe peronul pustiu era afisata pe placa de marmura ce vorba de soarta fostului prim-ministru I.G.Duca…

Ne-am intors la masina, sa ne mai incalzim putin, cand deodata apare unul din cele mai lungi trenuri pe care le-am vazut vreodata. Am pus repede mana pe bagaje si am luat-o la fuga. Trebuie spus ca, pentru a lua orice tren din Sinaia, trebuie sa treci printr-un pasaj subteran partial inundat, care sta sa se prabuseasca. Pe peron erau doar  vreo 3-4 persoane, pe care le-am intrebat ce tren este si unde merge. Nimeni nu stia nimic. Am incercat sa aflu detalii de la casa de bilete, dar acolo nu mai era nimeni. Gara era efectiv pustie. Am alergat, asadar, la tren, si intrebam oamenii iesiti la fereastra incotro calatoresc. Erau toate felurile de placute pe vagoane: Brasov, Bistrita, Baia Mare. Pana la urma am aflat ca destinatia finala ar fi Sighetul Marmatiei si aproape ca am sarit in el, pana cand ne-a lamurit cineva ca nu e trenul ce merge la Cluj, ci face ocol prin Beclean. Pentru amatori, recomand o lectie de geografie inainte de a mai urca in orice tren.

Am mai stat aproape o ora in gara cocheta, rece si pustie. Undeva, pe o linie paralela, un mecanic de locomotiva ne privea cu interes in vreme ce tragea dintr-o tigara.

Cand a venit trenul asteptat, abia daca au fost zece persoane care s-au urcat in tren. Vagoanele erau goale. Nimeni nu stia la ce ora vor sosi la destinatie. Erau doar bucurosi ca nu mai trebuie sa indure confuzia si frigul, iar printre dinti isi jurau ca e ultima lor calatorie cu trenul.

Popularity: 4%