Cocktail istoric

În urma Declaraţiei de Independenţă din 27 august 1991, fosta RSS Moldova devine Republica Moldova stat naţional independent, condamnând şi declarând ca nula ab initio Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939.

Consecinţa politică pentru România a acestui pact a fost cedarea către Rusia a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţei. În 1940 se înfiinţează RSS Moldovenească, cuprinzând cea mai mare parte a Basarabiei şi o parte a Podoliei, în timp ce Bucovinei de Nord şi Ţinutului Herţei, alături de sudul Basarabiei care fusese cedat Rusiei în urma Tratatului de la Berlin din 1878,  intră în componenţa nou constituitei RSS Ucraineană.

Dar dacă pactul Ribbentrop-Molotov este considerat nul, prin urmare şi consecinţele politice ale acestuia cad sub nulitate din punct de vedere juridic. Astfel, declaraţia de independenţă a RSS Moldova este un act ilegal întrucât, înainte de pact, teritoriului său aparţinea României.
Prin urmare, logica acestei independenţe urmează în fapt o linie cuminte, care nu neagă în mod real o ordine socială impusă de un act nul, ci doar o redenumeşte la nivel lingvistic. Nu mai vorbim de RSS Moldovenească, ci de Republica Moldova, nu mai avem de-a face cu o republică rusească, ci cu o ţară independentă, condamnată să graviteze sau să rămână în sfera de influenţă a Rusiei.

Există totuşi un moment în care am avut un stat moldovean independent şi de la care şi-ar putea revendica concepţia politică naţionaliştii vorbitori de limbă moldovenească – şi nu mă refer la voievodatul Moldovei.
Este vorba Republica Democratică Moldovenească (teritoriul Basarabiei), entitate statală cu o existenţă mai mult decât efemeră de numai două luni (24 ianuarie 1918 – 9 aprilie 1918) apărută în urma destrămării Imperiul rus datorită Revoluţiei Ruse. De ce a durat doar două luni? Pentru că cei 100 de ani sub Imperiu nu reuşiseră să transforme limba română în moldovenească aşa cum au făcut-o cei 50 de ani sub Soviete. Şi pentru că poate, la acea vreme, termeni desueţi azi precum patrie şi patriotism încă mai însemnau ceva în raport cu pragmatismul politic şi economic. Sau unirea din 9 aprilie a fost determinată tot de un calcul politic rece, dar care s-a potrivit contextului şi beneficiarilor.

Dar poate că ne aflăm pe drumul cel bun, iar Unirea României cu Moldova nu va rămâne doar un element al discursului politic pe care îl auzim din patru în patru ani. Trei noi borne s-au adăugat pe drumul spre reîntregire: ajutorul de 100 de milioane de euro oferit Chişinăului de către Bucureşti (probabil din pensiile nesimţite), Acordul privind micul trafic la frontieră, dar şi deschiderea postului de televiziune în limba română Publika TV.

Aşteptăm felicitările Rusiei.

Popularity: 5%

Te-ar putea interesa si: