Aliatul inamic

Afacerea privind vânzarea a patru nave de război Mistral de către Franţa Rusiei readuce în discuţie statutul ambivalent al Rusiei pe scena politico-militară mondială. Această ambivalenţă este pe de o parte întreţinută chiar de către acţiunile Moscovei, dar pe de altă parte este efectul unei reprezentări reminiscente în mentalul colectiv la nivel internaţional, demonstrând că sechelele istoriei sunt încă active în conştiinţa puterilor occidentale, dincolo de declaraţiile şi summit-urile care uneori ne lasă impresia nouă, celor din fostul bloc Est-Eurpean, că suntem singurii care încă mai trăim cu temerea Marelui Urs.

În urma anunţului preşedintelui Sarkozy privind această afacere, voci din partea unor reprezentanţi NATO au reacţionat negativ, remarcând că astfel  Rusia este înarmată (re)devenind un potenţial pericol fie în zona Baltică, fie în Marea Neagră. Ce trec cu vederea aceşti critici este însă faptul că Rusia este (membru) aliat NATO (cu drepturi depline), iar o astfel de atitudine pune sub semnul întrebării chiar o viitoare posibilă apartenenţă a Rusiei la Alianţă Nord-Atlatică.

SUA nu au fost criticate (exceptând Moscova) privind instalarea scutului anti-rachetă în Europa de Est, în imediata vecinătate a Rusiei, dar dacă Rusia îşi dezvoltă capacitatea militară, automat această acţiune este percepută drept o ameninţare.

Pe de altă parte, Rusia a criticat extinderea scutului în Europa, în special în (vechea) zona sa de influenţă – Polonia şi Cehia – şi încă nu ştim cât de bine s-a împăcat cu anunţul Bucureştiului.

Observăm astfel că nici Rusia şi nici o parte a membrilor NATO nu valorizează în mod real alianţa Apus-Răsărit şi că, în definitiv, această alăturare nu reprezintă poate decât un răgaz politic, asemeni boxerilor care, obosiţi, se odihnesc pentru câteva clipe unul în braţele celuilalt. Pentru un necunoscător sau o fire sensibilă, această apropiere poate părea ca fiind dublată de o încărcătură emoţională reală între cei doi combatanţi. Un gând însă spulberat rapid, imediat ce unul dintre ei şi-a recăpătat suflul.

În concluzie, atât Rusia, cât şi restul NATO, rămân să îşi răspundă la două întrebări, una de principiu, iar alta de fapt:
1. Este Rusia acceptată ca un un pilon real în cadrul Alianţei şi care, la rândul său, îşi asumă în mod sincer rolul de aliat?
2. Sunt organizaţiile teroriste sau ţări precum Iranul ori Coreea de Nord adevăraţii inamici în raport cu care Occidentul îşi întăreşte aresenanul defensiv şi ofensiv, ori inamicul real rămâne în continuare, deşi de data aceasta la un nivel subtil, Rusia?

Popularity: 5%

Te-ar putea interesa si: