Alegerile din Ucraina

Victoria lui Victor Ianukovici in alegerile din 7 februarie din Ucraina deschide urmatoarele perspective:

- Ucraina isi muta centrul de greutate catre rasarit
- crizele gazului devin mai putin probabile pe viitor (sau dimpotriva?)
- democratia in cele din urma invinge (Ianukovici a fost castigatorul alegerilor din 2004, contestate in strada, in cadrul Revolutiei Portocalii)
- portocaliul sufera prima infrangere in Est
- scrutinele recente din zona tarilor Nistrului se termina la fotografie
- Romania are un vecin cu care trateaza probabil pe coordonate noi de limbaj si de interese
- schimbarile politice la frontiera UE se amplifica

Cum a invins noul presedinte al Ucrainei, Victor Ianukovici?

Un fost prim-ministru pe vremea lui Leonid Kucima, fost guvernator al zonei carbonifere din rasaritul tarii, desemnat succesor al regimului anterior, invingator in alegeri (2004), dar doborat de protestele de strada purtate sub steag portocaliu. Victoria Portocalie, intr-un tur de scrutin reluat, care pana la urma nu i-a fost favorabil lui Ianukovici, a adus la Kiev un regim considerat pro-european, care insa a inselat in mare parte asteptarile opiniei publice, pe fondul disputelor celor doi lideri invingatori (o etapa oarecum asemenatoare s-a intamplat la noi, sub semnul Cheii). Ianukovici si-a pastrat imediat dupa alegeri un nivel relativ ridicat de popularitate (20%), iar apoi a obtinut victoria in alegerile parlamentare din 2006, in fruntea Partidului Regiunilor.

Finala prezidentiala din acest an i-a opus lui Ianukovici (59 de ani) liderul celei de-a doua formatiuni politice principale din Ucraina, carismatica Iulia Timoscenco (49 de ani, care intarzie sa isi recunoasca infrangerea).

Practic, Ianukovici a beneficiat de haosul unei guvernari ce nu a reusit sa aduca suficienta prosperitate si claritate in directie. Obiectivele UE si NATO nu s-au concretizat, iar anul trecut, pe fondul crizei economice, s-a inregistrat o scadere de 15% a PIB-ului. Mesajul sau, de “stabilitate”, a avut castig de cauza. Este insa, discutabil, in ce masura e vorba de un electorat castigat sau un electorat castigat.

Concluzii

Ceea ce democratia pare sa aduca pe malurile Nistrului (unde se poate raporta si Romania prin aspiratie, sau istorie, depinde cum priviti lucrurile) este o divizarea aproape simetrica a societatii. Chiar in ultimele 12 luni am fost martori la victoria dramatica anti-comunista de la Chisinau, la saltul (in gol) al lui Mircea Geoana, iar acum la niste alegeri la fel de disputate la Kiev. Divizarea tinde sa devina cronica (Ucraina 2004, Basescu-Nastase 2004), o echilibristica care probabil va avea dificultati in a defini si a impune un punct de vedere coerent privind interesul national al acestor tari.

Divizarea de la frontierele UE, in cadrul unor state aparent stabile si democratice, poate semnaliza un test de rezistenta al statului bazat pe sistem electoral universal in tari lipsite de o traditie coerenta in acest sens. In realitate – si nu numai in aceasta arie, optiunile politice se contureaza binar. In mod paradoxal, consecintele cele mai probabile sunt de anemie sociala, lipsa unei identitati politice clare, stagnarea dezvoltarii statului, care va ramane in urma economiei pe care nu o va mai putea nici influenta, nici tine sub control.

Popularity: 3%

Te-ar putea interesa si: